E un zbor în adânc,
înspre păsări în vreme,
e un drum plin de tâlc
ca-ntr-un șah cu poeme.
E o cale spre sine,
înspre om și culoare,
ce aprinde în suflet flăcări
chiar și cu-o boare.
E o poartă deschisă spre rană sau cânt,
pipăită cu doruri, cu ce simt, cu ce sunt,
ascensor pentru pașii prin boeme candori,
un acvariu de clipe unduindu-se-n zări,
decantând prin lentile un trecut nelumesc,
un prezent de căderi și suiș în firesc,
proiectând pentru sunet o viteză-nspumată,
ciocolată pe bățul ce ne ține de vatră.
(21.03.2025)
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.