Vezi varianta desktop a site-ului
Pacea să curgă pe Pământ Pacea să curgă pe Pământ Ca izvorul din pădure,
Noaptea stelelor lactee se prelinge din cochilii; Zburători, pterodactilii înfioară-n graminee
Când plouă, eu mă prefac în lemn şi stau drept în mijlocul potopului până apari tu să mă priveşti putrezind
Torid afară...și nu- i prima oară, Pe cerul alb nu e măcar o cioară Să facă umbră prafului- pământ, Mustim în zeama fără de cuvânt.
Călcăm peste cadavre din nou și din nou, Luăm ultima fărâmă din ei și din noi, Să ajungem acolo unde alții n-au ajuns Smulgem cu dinții și lăsăm în spate noroi!
Mi-a rămas umbra într-o floare. Orice cuvânt al tău e un început din mine spre tine.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2025 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.