Vezi varianta desktop a site-ului
Solstițiul verii în Cireșar E un imens prilej de bucurie, La apogeul drumului solar Ni se răsfață cerul în magie.
Am luat vase comunicante Din laboratorul meu de creație Cu felurite substanțe: Tăcere, cuvinte și iubire.
Stam în mijlocul mulţimii şi eram orb şi mut de atâta singurătate,
Și noaptea și zi de zi m-apropii de Eminescu învăț arta de-a muri domnilor cu tot firescul
„SUNTEM ROMÂNI ȘI PUNCTUM” – A spus-o Eminescu. Văzduhul ține minte, Cu-arcușul, Porumbescu,
Nu mai respir de mult și crezi că am murit, Nu pot să fiu nici azi așa cum ți- ai dorit, Astfel tu înțelegi ce voal de gândiri ude Îmi las la infinit ca mintea să- mi inunde.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.