Nu mai respir de mult și crezi că am murit,
Nu pot să fiu nici azi așa cum ți- ai dorit,
Astfel tu înțelegi ce voal de gândiri ude
Îmi las la infinit ca mintea să- mi inunde.
Mă strigi cu disperare, tu, conștiința mea?
De unde ști că mintea e mică și e rea?
Notițele luate în ultimii ani negri
Te fac să crezi că poate vom mai fi iar integri?
Te- înșeli și ți- ai pierdut rostul de-a fi de- acum...
Nu vreau să te mai văd, nici să te- aud prin scrum
Cum te îneci cu praful ce- ai strâns, fiind bolnavă...
Îți voi rămâne slugă și tu aceiași sclavă!
Astfel am stabilit cât poți să mai exiști
Tu conștiință oarbă, cu ochii cei mai triști!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.