Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCLXXIV

s-au înmulțit asediile
sub ziduri combatanții moțăie senini pe scuturi
s-au specializat în alchimia înfrângerii
câțiva mai rotofei

Mai poți să țeși lumina-ți pură
Ca voal, pământului-mireasă,
Când urcă-n cer norii-i de ură
Și pacea nu-și mai află casă?

Fericit
nevoie-
mare
îmi scot

Te blestem, făptură! În suflet
Să nu-ţi fie noaptea aproape,
Cărări de lumină în drum
Toţi sorii din cer să îţi sape!

Pășesc pe un covor de frunze ruginii
Și mă strecor alene printre copacii goi
În minte-mi năvălesc cuvinte mii și mii
Pe care cu iubire ni le-am rostit noi doi.

(Domnului Virgil Diaconu )

Logodit fiind cu nimicul
În zadar cuvântul zicu-l

PLOAIE DE TOAMNĂ

de Marian Florentin Ursu

Ca un glonț tu ai intrat
Mintea mi-ai desconcentrat
Sufletul l-ai dezgolit
Și încet m-ai răscolit.