Mai poți să țeși lumina-ți pură
Ca voal, pământului-mireasă,
Când urcă-n cer norii-i de ură
Și pacea nu-și mai află casă?
Urci măreția ta rotundă
Să afli-al stelelor mister,
Rostiți destinul lumii-n undă,
Dar zarea păcii nu-i pe cer!
Se văd doar stele-n șase colțuri,
Tu te vrei seceră, hanger,
Păsări de groază deschid clonțuri,
Ochi de copii-ndurare cer!
Tu și cu turma ta de stele
De auziți plânsetul lumii,
Pe cin’-ne mână-n neguri grele
Topiți-le frâul minciunii!
Și sub lumina voastră pură
Din cer pe-o scară de mătasă
Coboare stele fără ură
Și semiluni cu-a păcii casă...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.