Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCXLI

Pe Strada Castelului
ochii tăi au lumina cerului.

Pe Strada Sforii

CEARCĂNE DE CEAŢĂ

de Marian Florentin Ursu

Pe frunze de tei se scurg lacrimi reci
Și nori plumburii în gânduri întreci,
Tristețea scâncește în cerul smerit...
E vreme de ploaie și chiar de iubit!

Domnule Mircea Ivănescu poezia-i

mare belea Nu se știe cine va întoar

E atâta tăcere fără tine,
Încât am început să aud
Plânsetul firului de iarbă
Atunci când zgârie pământul

Pentru nepoata noastră, Salomeea, de ziua ei.

Scumpã salbã de mãrgean,
Crin de lângã casã,

Cinci frunze dintr-un ram, mâna lin mi-au mângâiat,
Cinci degete subțiri, palmei i-au încredințat
Pravila naturii, demiurgic manuscris,
Pentru omul ce-i stăpân peste fire, cum stă scris!

Ieslea e locașul intru care
Soarele vieților apare;
Universul tot e în lumină
ȘI în armonia cea divină.

Pe drumul ce nici milă drumeților n-arată-
Chiar de ajungi pe el din orice colț venind-
Era o fortăreață cu-o singură fereastră
Prin care se zărea o floare strălucind.

O linguriță de azur,
Un strop de suflet cald și pur,
Un fir de iarbă delicat,
Un praf de stele presărat,