Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCLXXXVIII

=caterincă=

N/H/ore c-an
România,

La fereastră e o umbră care-mi judecă tăcerea
Împietrit duhovnicește sub armura mea de zeu
Brațul este iataganul cu care-mi măsor puterea,
Când în noapte devin prada celui plâns de Dumnezeu.

Amor...amor amețitor,
Beția baladei buzelor
Cărnoase, care cântă-n cor
Din dragoste, doina de dor.

Hipnoticii zori în purpură-mbracă
altarul din curgerea lunii;
La schitul uitat se zbate o toacă
smulgând din visare gorunii.

Recunosc
te-am căutat în fiecare privire
ce izvora frumusețe
în fiecare surâs ori adiere

Ce ne facem de avem
Sinele în noi, să zicem
Care fără să putem
Ne absoarbe când nu trecem,

A venit purtând o scrisoare
Dăltuită în mădulare;
A deschis-o prin moarte,
Singură,adevărata carte.

Aș vrea să fiu eu floare,
Iar tu să - mi fii pământul.
Aș vrea să fiu și boarea,
Și slova și cuvântul.

O lume beteagă

Pe-astă lume ,unde ne judecă o boală
si-orice speranță de normalitate piere,

Odihna mi-o caut , în părul tău noapte!...
Vreau flacăra minții la foc pâlpâit,
Vreau gândul , o frunză ce nu se mai zbate,
Vreau sufletul , apă de lac liniștit!

Cu amintirile-n trecut,
Tu ai fost tot ce am avut
Și numai dorul mi-e păcat,
De care nu m-am vindecat.