La fereastră e o umbră care-mi judecă tăcerea
Împietrit duhovnicește sub armura mea de zeu
Brațul este iataganul cu care-mi măsor puterea,
Când în noapte devin prada celui plâns de Dumnezeu.
Eu sunt fiul unui tată, ce-a muncit pe brânci odată,
Să-și câștige existența într-un mediu ce s-a scurs...
Chiar dacă cu rana-n talpă avea lacrima uscată,
A zâmbit spre răsăritul plin de doruri ce-au apus.
A-nflorit în ochii-mi palizi o dorință care zboară
Și visam să trec hotarul devenind un călător.
Nopțile-mi erau cursorul către lacrima amară.
Inima viza hotarul unde-odat' am fost fecior.
Anii trec și împrejuru-mi stinse-s toate printre clipe,
Amintiri și timpuri bune, îngropate astăzi sunt.
Lângă-o piatră funerară a rămas un rug să țipe,
Oamenii-și aleg sclavia dincolo de legământ.
Am rămas cu tot ce-i veșted, chiar și nopțile-s urâte
Totu-i fals, chiar adevărul astăzi e falsificat.
Oare și pe lumea-ailaltă masca o să ne ajute,
Să scăpăm de tirania celor ce i-am tot prădat?
Georgian Ionuț Zamfira 17.04.2021
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
"Nicu Hăloiu" Buna ziua! Nu, nu...ideea e că făceam referire la acele persoane cărora le-am făcut mult rău, iar pe lumea-ailaltă, ei să nu ne întoarcă obrazul!
Ionutz21 (autor)
luni, 19 aprilie 2021