Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXCVII

Alungat de tot ce n-am sfârșit,
Neștiind să-mi capăt chibzuința,
Eram prea devreme obosit,
Aliat mereu cu neputința.

De dincolo de măşti vorbesc atâtea necuvinte,
Tristeți flămânde-și urcă veninul în priviri
Se ofilesc în umbră surâsuri necitite
Când printre şoapte goale te costă să respiri…

Prin pădure, puiul mamii,
trece-vom desculți la noapte,
Ghimpele să ne trosnească
sub picioare și sub coate.

În drumurile tale oprește- te la mare,
La malul ei descalță un țipăt, cel mai tare
Și în nisip fierbinte picioare de cuvinte
Înfige și prin ele descarcă a ta minte.