Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXIX

Fericită Marie
Sfântă Marie
Mă rog eu ție
De Sântă Mărie

Apa încet se prelingea
În lacrimi pure pe obraz,
Un Univers nu-mi ajungea,
Să iubesc, cât mi-a rămas!

Mi-e greu când ne-ntâlnim s-ascund aripa
intrată în tahicardie
și-o țin închisă în stomacu-mi de Antipa
și nu respir, să nu te-mprăștii ca pe-o păpădie.

Mă doare tare că te-ai dus
Printre luceferi ,zbor divin!
Că epigoni în loc ai pus,
Cu toți trudim dar... nu sclipim.

Trezește floarea albastră
O nație adormită
Și la fereastră-n glastră,
Ea e mereu iubită.

Porneşte dorul iar să sufle
În do minor, în do major,
Încet începe să se umfle
În mi de sus mai repejor,

dintr-un izvor de nădejde
subtil
se-nalță o pană de vultur

Mă dor genunchii de Brâncuși
și mâinile mă dor de Eminescu
într-un marfar am plâns la Huși
cu merele din rai se-ocupă restul

Este seara-n plinătatea
Și stau privesc pe la ferești
Luna cu-a ei singurătate
Printre a stelelor povești…

viața-i un film alb-negru
fără subtitrare
mi-am luat un dicționar second-hand
să pot traduce

URMĂ UMPLUTĂ DE PLOAIE


Ai adunat,și te priveam,

Un porumbel fragil

De-atâtea ori mă simt ca un copil.
Privirea îmi străbate printre pleoape,

Dunia Pălăngeanu

Căutare prin anotimp

Îmi este iarna,amintire
Zăpada nu-mi mai dă fiori
Mereu,topită de iubire
O văd tranfigurata-n flori.

dacă te-am iubit?
nu mai știu, cândva
am vrut doar să străbatem împreună
o cărare încâlcită