Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXXXIII

E moarte afară, iubito,
Ascultă și tu cum vuiește
Și slugă îți sunt de departe,
Și cearta în noi se pornește.

Te vreau acum!

Te vreau pe tine, doar pe tine,
Trista, rea… Te vreau acum!

Inocența și iubirea,
Ne va salva acest Pământ,
Fericită omenirea,
Va trăi la recensământ...

Zburați cu gândul, dragii mei,
Zburați pe cerul plin cu miei
De nori frumoși ș bucălați,
Zburați cu inima, încercați!

Ce grele sunt tăcerile din jurul meu,
când mă cuprind și le ascult pe toate! –
revin din arcul frânt al unui curcubeu
cu lungi păreri de rău nevindecate.

Piticii călători

Demult, pe cărări neştiute,
călători printre fire de iarbă,

În liniștea de dincolo de apus,
De-atâta timp ne doare-nsingurarea.
Avem preț virtual pe cap recompus.
Despre-o lume refuzând încleștarea

Despre tine înflorește teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare

Dacă aș fi un copac,
Toate frunzele mi-ar fi idei.
Dar mi-ar fi frică de vânt,
Să nu vină să mi le ia.

O stea ce-atinge nemurirea
E prețioasă și-nțeleaptă
Dar de cauți împlinirea
Tu cu moartea te împacă.

Cânt duios murmură lin
De pe buzele Mariei.
Poartă-n sine semn divin,
Chiar în inima grădinii.

Am aşteptat un "mâine"
Să vină.. N-a venit!
Şi-am desenat cuvinte
de dor, pe-albul nisip..

De ce trăiți pentru arginți și fală
Și risipiți frumosul pe doi bani?
În Rai nu-i loc de vreo tocmeală
Nu dai la schimb hârtii pe ani

Caut apa unei irosiri egale
cu ploaia,
îmi clocoteşte trupul în lumină
şi umbra mi-e mai limpede la brâu.

Mi-ai fisurat sufletul
Și l-ai destabilizat
Intenționat sau în glumă…
Are capilare sângerânde