E moarte afară, iubito,
Ascultă și tu cum vuiește
Și slugă îți sunt de departe,
Și cearta în noi se pornește.
E iarnă afară, iubito,
Bolnavii atârnă-n spitale
Și-n brațe mă muști viperină,
De piatră, cu buzele pale.
E noapte afară, iubito,
Perfuzii-n priveghi se adună,
Iar tu-mi ești mult mai lăuză
Cu moartea dansată de mână.
E frică afară, iubito,
Aproape te port ca amantă -
Când cioclul veni-va, o floare
Din casă în casă să-mpartă.
E jale afară, iubito,
Lumânări se albesc peste mese,
Voievozii ne cască pe doliu
Și negre-s pe mâini florărese.
E groază afară, iubito,
Și vinul parcă n-ajunge,
Izolat și confuz de cadavre
Demente, virale, nătânge.
Ești groaznică-n toate, iubito,
Iar eu sunt satanic în toate
Și altfel credeam despre tine
Cu spațiu-ntre vorbe și fapte.
E liniște-n toate, iubito,
Că nimeni nu e să mai strige,
Iar tu mă privești ca străina
Cu o sută de mii de alice.
E moarte afară, iubito,
Cum zvonul ne dă iar de rost
Și cearta din noi se oprește
Când moartea e la adăpost.
vezi mai multe poezii de: andreiserbanescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.