Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CDXLII

Mi-am amanetat iubirea unui vânzător de vise
Printr-un strop de veșnicie..și o clipă mister
Ce mai târg! Am stat la coadă de cuvinte interzise
Lângă trei stele-amorțite și un heruvim șomer

IARBA ARZÂND

de Marian Florentin Ursu

Aș dori să înot în toate

cele 70 de procente de apă

Când iarba-mi va fi cer,
Iar eu un praf de-albastru,
Când voi pieri stingher
Plecând pe un alt astru,

Ce liniștită dormi când eu te scriu,
La ora când nu-mi ești și-aș vrea să-ți fiu,
Mai mult decât plăcere de moment.
Ce trist că-mi ești și că îți sunt absent,

Din cioburi de lumină
O umbră ce suspină
Își face diademă
Știind că se destramă.

Acea înfăşurare de linii
ca o curgere de ape,
coapsele întinse
pe nisipul plajei,

Ca o Insulă Albă, pierdută printre cețuri,
e acest ochi care veghează.
În adânc de memorie, celălalt ochi,
cu mult mai vast,

În ochii tăi se-ascunde o mare de lumină,
Și timpul se oprește mereu cu-aceeași vină.
Din ei răsar amurguri, se nasc tăceri de vis,
Și sufletul meu arde din stele și abis.