Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CII

Tu știi iubire de ce florile plâng
acolo unde sufletele strigă
singurătatea are lacătul de gât
nu numai albatroșilor le este frică

Cad frunze din sufletul tău pe rănile mele,
Mi le acoperă, le bandajează, se vindecă
Se ofilesc pe lacrimile mele,
Îmi dau aripi să zbor, să mă înalț, se vindecă

Atât de frumoase sunt visele senine
Ce izvoresc din adâncul sufletului meu,
Mirifice cuvinte ce nu îmi sunt străine,
Iubire, compasiune, iertare, Dumnezeu!

Iubirea ta de la amiază
-n suflet naufragiază;
Închide geamul, trage storul,
Priveşte-n zborul lui condorul!

În sublima desfătare zămislită din senin
Trup de sânge și de suflet cu aromă de pelin,
Îmi aduci în dar mireasma și aroma de divin
Mă ucizi cu mângâierea lacrimilor de venin.

Cu toții știm unde am vrea s-ajungem,
Într-un infern de frunze acoperit,
Sau, colț de Rai cu libertăți absurde,
Unde atârnă răstignirile pe zid.

Să fim perechea de pe Transalpina
Înalți ca vârful,printre nori,Urdele.
Să rămânem ca Iezer și Păpușa
Stâncile neclintite-n timp și vrere.

Suntem de mult noi suflete în zbor
Sau saltimbanci ai lumii interlope.
- Ne trec sudalmele ... ca un fior!
Fiind prezențe vii, neurotrope.

Dansul ploii

În zare, marea-ntreagă scânteiază
Iar valurile parcă-au prins rugină,

E atât de târziu, tată!
nu pot să-ţi mai spun…
nu pot să mai adun anotimpuri cu tine…
fiecare clipă-ţi soarbe risipirea,

Știi...
Aș vrea în somn să-mi vii,
Să imi mângâi visele
Și să-mi calci prin casele

Când. ..

Când simți că viața e pustie
Și sufletul împovărat

Prima zi de muncă pe pământ Adam se scoală
la primul semnal sonor Privighetoarea și-a făcut
datoria aprinzând cerul O singură notă a fost de-ajuns
Adam își pregătește uneltele de lucru brațele picioare