Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CIII

închid ochii
deschid palmele
primesc luna pe obrazul drept
cu mâna dreaptă apuc

Iubeşte-mă cum nu ai mai iubit

Iubeşte-mă cum nu ai mai iubit!
Mă zbat prin clipe pline de tăcere

Aş vrea să zbor din nou spre tinereţe
Cu aripi inocente, juvenile,
Cuvântului să îi redau fineţe,
Să fac din riduri flori pentru idile.

Să nu mă cauți în amintiri trecute
Și nici în visuri care vor veni,
Încă-s aici, pe vechile redute,
Încă aștept în nopțile târzii!

Fierbinte ca lava svârlită din pântec de munte.
Nepotolită ca râul zbuciumându-se-n matcă
Faci de dragoste cu ulcica, din lut de pe Marte,
Hamac apoi agăți în colțuri de stele,drăcoaică!

Dă-mi chipul tău să-l prind într-o icoană
Să-mi lumineze calea și drumul spre zenit,
Să-mi fie mângâiere privirea-ți diafană
Să fiu eu, trubadurul, mereu îndrăgostit.

Mă priveşti
cu zâmbetul prins între două maluri,
dincolo de el, sunt eu,
lupoaică albă,

- Nu am putere nici să mă prefac,
(iar când o fac ... o fac chiar și cu mine).
- Povestea mea începe cu un fleac!
În care eu mă tem ades de tine.