Aş vrea să zbor din nou spre tinereţe
Cu aripi inocente, juvenile,
Cuvântului să îi redau fineţe,
Să fac din riduri flori pentru idile.
Brize de-amor să îmi alinte trupul
Secundele să se mai odihnească,
Să îmi sărute nopţile doar timpul,
Şi ca şi el să nu se mai sfârşească.
În cupele de crin să-mi fac culcuşul,
S-audiez pierdut o simfonie,
Şi-atunci când mă-ncălzeşte lin arcuşul,
Să zburd precum un puf de păpădie.
Macii să îmi îmbujoreze clipa,
Pierdut fiind în contemplări lascive,
Să uit ce este banul şi risipa,
Vesel să fiu ca gaiţele beţive.
Aş vrea să mă îmbrăţişeze zarea,
Să nu mă doară dorul niciodată,
Să-ncătuşez mânia şi uitarea,
Să nu mai plâng nicicând pentru o fată.
Aş vrea să mă îmbrăţişeze vântul,
S-adorm pe crengi în foşnete de frunze,
Să se trezească rima şi cuvântul
Iar muzele în stihuri să m-amuze.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.