Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CLI

Limpezi-voi cerul prin vis și rugăciune,
Din Paradis, îngeri să-mi coboare-n gând,
Să stingă c-un cuvânt al durerii tăciune.
Mă-ntorc în mine, nori negri parfumând.

Legendă

Din sufletul meu, o bucată,
În acest trup încorsetată,

ghemotoc pe cer-
sub razele lunii azi
doi îndrăgostiți

Bate încet ceasul timpului,
a ajuns la abisul fără fund,
zilele, orele, minutele dispar,
negrul se lasă peste ele...

azi stau faţă în faţă cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună şi

[ tu eşti, eu sunt ]

tu eşti pământul
şi cerul

Arcuş de foc ce arzi pe strune
Şi doru-mi porţi prin depărtare,
Mi-alungi tristeţea ce-mi impune
O lacrimă, ce-n ochi mă doare.

Dă câmpia într-o parte
şi Carpaţii fă-i ca turta
pregăteşte-te de moarte
dacă tot te doare burta

Focul vesnic !

Aprinde-n sufletul meu iarasi focul
Si nu-l lasa doar sa mocneasca

Ne pier în ecouri de strigăte mute
Priviri ce luceau și sunt astăzi pierdute
În zori ce-au adus între noi întuneric
Și goluri în visul odată feeric.

(TAU) LA RĂSTIGNIRE...
autor Nicolae Nistor
Mă văd în oglindă,
nu este adevărat…

de dragul tău
am să m-apuc de fumat
fiecare zi o voi fuma
ca și cum ar fi ultima

Iar plouă azi... a câta oară?
E-o pânză de-apă ce-i lăsată
De nori aduși de vânt în doară
Căci vremea bună e uitată...