Limpezi-voi cerul prin vis și rugăciune,
Din Paradis, îngeri să-mi coboare-n gând,
Să stingă c-un cuvânt al durerii tăciune.
Mă-ntorc în mine, nori negri parfumând.
Duc pe umeri ca Sisif univers de patimi,
Să urc cu soarele, înțelepciunii trepte.
Prăvălită prin doruri, c-un ulcior de lacrimi,
Urc și fur din Rai câteva mere coapte…
Aș vrea să urc Olimpul, un pisc de neatins,
Cu a visului busolă, îmi găsesc eu sensul,
Descărcându-mi rucsacul cu himere ascuns
La fiece răscruce, universu-mi-ntoarce ceasul.
vezi mai multe poezii de: Lavinuk37
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.