Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CXII

Ne strigă amintirea
Din neguri de visări
Să activăm iubirea
Cu dulcile ei stări.

E-hei eu vă acuz ca orișicare
că n-am ajuns ceva mai mare

Și Doamne vezi nu se explică

Ne regăsim egali în orele albastre,
gata pentru zboruri, gata pentru schimb;
dispersia luminii deasupra lumii noastre
perpetuează al vieţii minunat nimb.

Am vrut să fiu o frunză pe ramură de plop
Dar m-am gândit la tine și lacrimi în potop
Au inundat privirea pierdută intr-un zbor
De toamnă plumburie, de rătăcit cocor.

Sub adevarul slut
Ne naștem reci și surzi.
Iubirile-n derivă,
Pe mediul virtual,nu au nimic plăcut.

Anotimpul al cincilea

Plânge-n ochii noștri despărțirea surdă,
Plânge anotimpul desfrunzit pe ram

Se lasă înserarea peste noi,
Și peste gânduri încă nepătate.
Din umbra ta apare un strigoi,
Cu ochii mei ... neînțeleși în toate.