Anotimpul al cincilea
Plânge-n ochii noștri despărțirea surdă,
Plânge anotimpul desfrunzit pe ram
Se abate bruma rece peste-o ciurdă
Ne dezbară vara, nu mai ai balsam.
Palidă revine nostalgia toamnei
Tremurând alene, parcă ne îngână.
Dintre noi usucă vajnici brebenei
Și așterne-n loc, dor și mătrăgună.
Plouă picuri grei, plouă parcă ninge
Și mi-e frig de mine și mi-e ger de noi
Între anotimpuri dragostea se stinge
Ca un plânset greu, plâns de amândoi.
Vântul ne răzbate, dă să ne sfâșie
Și amorul nostru stavilă nu-i ține
Nori grozavi se-adună, stranie stihie,
Să anunțe jalea iernii care vine.
Nu-i în calendare, nu e nicăieri
Loc să ne mai simtă, timp să ne mai știe.
Dragostele noastre, alte primăveri
N-or să le-n florească, n-or să le învie.
Haide peste munți, haide peste ape
Să zidim secunde, să culegem timp
Din iubirea noastră poate o să scape
Vreun fior să-nvie în alt anotimp.
vezi mai multe poezii de: Florin Pindaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.