Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CXLII

Cerul se-mbracă-n straie de-ntuneric
Nori furioşi îi pun pete pe frunte,
Mă prind şi eu cu ochii pe generic
Erou de basm prin nopţile cărunte.

O floare,
Pe buzele tale se lasă
Să încolțească,
Mirosul izbitor al petalelor sale,

Ma leg cu duhul de cuvinte
Doar ele-s calde si ma stiu
Asa cum as dori sa fiu
Mereu-mereu de-acum inainte.

Eu nu mai am nici umbră

Prin solzii înserării apusul se coboară,
Aprinde-n depărtare o flacără amară

De ce renunți la primul tău impuls?
De ce îl controlezi așa de mult?
E inima pe care tu ai smuls
Din trupul simțămintelor drept cult

Făcui de dimineață treabă bună,
Când mă trezii din somn, fugii o tură,
Călcai prin roua ierbii și fusăi,
Să beau puțină apă de izvor.

TATĂL MEU CEL SFÂNT!
autor Nicolae Nistor
se dedică tuturor taților deveniți stele…

Cruda-i viata pe-nserat,
Când trec fiori de amintiri
Si pierzi secunde pentru ele
Doar sa le alini putin.

Nu mai pot!

Mi-e somn acum,
Că este noapte si tarziu.

Luna mai ne scoate-afară
şi din casă şi din viaţă
luna mai în flori măsoară
tot ce iarna ne îngheaţă

~ Singuri pe ulicioară ~

Noi am rămas,singuri pe ulicioară
şi tremurăm cu gândul la copii,

Urc în Templul Soarelui
pe o treapta de durere..
Îmi şterg visurile de pragul
constelațiilor.