Vezi varianta desktop a site-ului
Doamne, primăvara asta a luat-o înapoi Parcă-i o Doamnă speriată de lup, Doamne, timpul acesta, tot a fugit de noi, Soarele, încătușat de nori, e la zdup.
La graniţa dintre cuvânt şi tăcere Veghează neliniştea în iadul trezit, Pământul frământă în palme durere Pădurile verbelor s-au desfrunzit.
Un vals frumos și-o rochie de stele Sunt tot ce simt în gândurile mele Când se opreste ceasul în surâsul Din clipa soră bună cu apusul...
BALANȚA MULȚIMII autor Nicolae Nistor fiecare zi îmi caut eu-l în locuri întunecoase
Ce furnică este aceasta, Care își zidește casa ! Nu-nțeleg, e atât de mică! Și e harnică, nu strigă,
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2024 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.