Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CXXXIX

Bolnavă sunt, mamă,
Mă dor amintirile.
Sunt ca un copil care plânge,
Că i s-au stricat jucăriile.

Au inflorit salcâmii iar și par mai albi ca niciodată
Și îmi aduc aminte- acum de primăveri ce-au fost odată
Și prind în palme flori-parfum și le strâng și-mi scufund în ele
Și nas și față și ochi plânși, ascunși de-a florilor perdele...

Toţi ne naştem singuri adică
independenţi Însă nevoile ne
subordonează din prima până-
n ultima clipă Avem nevoie de

Iubirea împarte-o tuturor!

În lumea largă să-mi găsesc Destinul,
Mi-am pus Crucea pe umăr și-am plecat!

TENDONUL VULNERABILITĂȚII
autor Nicolae Nistor./
astăzi voi călca pe mine
pe fiecare gând

O viață-ntreagă, biet poștaș,
Ducând scrisorile-n oraș,
Zâmbea la toți, zâmbea amar,
C-o mână peste-un buzunar.

de astăzi,
mi-am îmbolnăvit moartea cu atâta verde,
încât o aud cum se rostogolește,
închisă într-o sfera albastră.

RUGĂ

Captivă am rămas la tine-n ochi,
Desculță merg pe pietre să mă vezi,
Te strig cu strigăt ascuțit de fluier,
Să mă auzi, prin lume când cutreieri.