Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: LXIX

Numai iarna știe
să îmbrățișeze în cristale albe,
până când tot cerul coboară
pe pământ,

Dor de mamă

Mă macină dorul de tine, copile.
Plecat-ai de-acasă de-o lună de zile.

De soarta împraștiat pe drumurile vieții
Am cunoscut și fete și femei,
Ce cu dorința în ochi cerșeau iubire,
Sperând la dragoste și mângâieri

Într-o duminică, atunci când crezi că poţi,
Nu mai lăsa timpul să-nvârtă a lui roţi;
Priveşte în oglinda inimii tale
Să-ţi afli a veţii neumblată cale.

încerc să înţeleg de ce
se pleacă mereu
în ziua în care Dumnezeu
coboară printre oameni şi plânge

Găsind liniște...

S-a așternut liniștea pe drumul nostru,
Doar slabe urme vineții ne despart pașii

Din mine zboară pașnici albatroși,
Cu aripi împletite-n cer a rugă,
Sub norii cochetând, aventuroși,
Se-ascund de-a șovăielii buturugă.

Care este luna, din ce anotimp
Lumile clepsidrei s-au întors pe dos,
Chiar norii aceștia s-au urcat pe timp,
Au uitat și calea mersului pe jos?

CU TINE

Caută-mă dincolo de spațiu,
Caută-mă dincolo de timp,

Am lăsat umbra în tindă
și-n fereastră o colindă
lerui-ler cu flori de vânt
sfântă noapte pe pământ

Aş fi putut să cred cu zeci de ani nainte,
Pe când eram copil în satul dintre vii
Şi nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte,
Că “Moşul” cel iubit e-un basm pentru copii,

E decembrie.
În văzduh pluteşte,
pe aripi de vânt rece, dragostea.
Ninge iar peste ţara mea.

Negociez cu Dumnezeu
ca oamenii să-nflorească
şi pomii să iubească
sub clar de anotimp,

cum se năruie totul
şi-n urmă se-aşterne uitarea
rămâne doar clipa
când tu-mi erai înaltul

Mi-e uliţa plină de vise
Şi timpul mai scurt ca oricând,
Prin colb, trec picioarele-ncinse
Iar eu după ele-alergând...

Pe fundalul alb ce noaptea îl urmează,
Și a cărui suflare înghețată îl pătrunde
O simfonie putrezită agale concertează
Figurând în fața unor inimi surde.

Iubito, mi-e frig…
hiene îmi umblă de ieri
prin piept şi prin tâmple,
din clipe fecunde musteşte

Aveţi ceva secunde de vânzare ?
Sau ore, sau minute câteva ?
Cumpăr orice, pe gologani câţiva
La litru, kilogram sau la pahare. !

Ascult cum muntele tace,
Și liniștea lui clocotește,
Când vântul, pe creste-i aleargă,
Și-n murmurul văilor crește.

M-am trezit cu greu în acea ultimă duminică de noiembrie,
Fără să mai realizez că era şi ultima duminică de “noi “.
M-am grăbit să-mi fac cafeaua cu vodkă şi să mă duc la servici
2m mai încolo de mine, în pat,

Lasă-mă să te privesc
Dintr-un colț de cer tăcut,
Să fiu steaua căzătoare
Ce în praf s-a prefăcut,

PARFUM DE INGER
Un Inger se-nalta spre Raiul cel Sfant, S-aduca iertarea din cer, pe pamant, Si duce cu el buchete de ruga, Parfumul din Rai, il lasa sa curga.
Coboara la mine, o, Inger frumos, Imbraca-n Lumina faptura de jos, Alunga duhoarea de suflet patat, Si varsa miresme de mir si de nard!
Iar lacrima-mi strange tu, Inger balai, Deschide-mi cu ea gradina din Rai, Culege-o s-o faci, odor pretios, Si du-o in dar la Domnul, Hristos.

Mi-e sufletul de tine plin
și-mi curgi prin vene atât de lin
culeg scântei ce nu se sting
stele ce raze de soare-nving.