Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: XLVII

dezlipește posterul cu eroi îndrăgostiți
e cojit pe margini
lasă porumbelul ud și înghețat
să respire cu mine sub pene

Mai mare uitare nu ştiu
decât să te uiţi pe tine afară din trup
ori să treci cu vederea orice suferinţă
care te sapă prin memorie şi face şanţuri

Neserioși și mici

În marele delict de a iubi
Te chem, acum, să fim complici

Lacrimi refuză să golească
sufletu-mi plin de durere,
ce zace tăcut pe marginea unui pahar
ciocnit între prea târziu... şi prea devreme...

Privesc
Adânc, în ochii tăi... în noaptea din ei,
La cum ai intrat și nu te-ai furișat,
La zâmbetul prostesc și obosit ce-ți apune pe maxilar,

O durere ciudată sapă cu-o daltă
în bietul meu corp.
Rupe din carne,
îmi mușcă din viață,

Pași grăbiți pe podeaua udă
Varsă în urma lor o sticlă de alcool,
Care cu-n parfum spirtos inundă
Doar sufletul meu mult prea gol...

Ziuă scurtă, noapte lungă,
mângâie gutuii bruma;
geme vinul prin butoaie
şi băut se vrea acuma.

Și iarăși la mal ne-ntâlnim amândoi,
În goana himeric-a lumi,
Pe punți,nostalgii și memorii,
Pe-ostrovuri zdrobite de marea uitării.

Rămai un ceas în așternuturi,
Rămâi,ca să te țin de mână,
Mai dă-mi iubirea de-nceputuri,
Că-n lipsa ta,sunt doar țărână.

După vara din Eden, ai rămas pustiită,
De iubire și îngeri, te-ai crezut părăsită,
Ai rămas doar cu toamna, egoistă și gravă
Ce îți plouă tristețe, pogorâtă din slavă.

dragoste pe-un alt trup de femeie

te laşi domol pe trupul meu
precum o explozie mai lentă decât geneza unei generaţii

Olimpiada Auxiliarelor


Proclamând o existenţă

SĂ TRĂIM FRUMOS

Deşi el se credea nemuritor
Poetul cel năimit de zburător