SĂ TRĂIM FRUMOS
Deşi el se credea nemuritor
Poetul cel năimit de zburător
S-a stins ca flacăra de lumânare
Aprinsă drept un semn de închinare
La ceasul spart al fructului oprit
La care nimeni nu s-ar fi gândit
Fără să simtă marele păcat
Al unui gând cu grijă costumat
Încât să pară şi frumos şi drept.
Am aşteptat şi încă mai aştept
Să lepădăm aceste straie rele
Să recunoaştem jocul cel de iele
În care ne-am lăsat cumva intraţi
Să fim măcar acum adevăraţi
Să ne privim senin, cu ochi curaţi
Şi să spălăm greşelile trecute.
Avem în faţă zile neştiute
Pe care le putem trăi intens
Dând adevărului din noi un sens
Şi dând un sens acestei existenţe.
Mai buni să fim şi fără reticenţe
Să nu mai impartim in jur doar ură
Să ne legăm cultură de cultură
Şi crez de crez într-o divinitate
De fapt pe oameni ura îi desparte.
Hai să urâm mereu tot mă puţin
Precum e albă floarea grea de crin
Să ne cunoaştem fără măşti pe faţă.
Hai să trăim frumos această viaţă!
vezi mai multe poezii de: stomff
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Înălțător mesaj! Felicitări, Andrei! Fii binecuvântat! Cu drag,
Ina M.
luni, 01 august 2016
La ceasul spart al fructului oprit
La care nimeni nu s-ar fi gândit
Fără să simtă marele păcat
Al unui gând cu grijă costumat
Încât să pară şi frumos şi drept.
Am aşteptat şi încă mai aştept
Am asteptat....si inca mai astept, speranta este aripa ce face posibil zborul catre lumina, citit cu drag!
aspiranta
marți, 19 iulie 2016
frumoasa si deosebita poezie..
intotdeauna,o masca,daca nu o dam noi jos,daca nu o da altcineva jos de pe fata noastra..cu siguranta vine vremea si va cadea singura!
Masca,nu e chipul omului..doar ce este din el,ramane! ce e in plus...se va topi,odata! (parerea mea legata de versurile tale!)
cu drag,ma bucur ca ai avut timpul necesar postarii unei noi poezii..
te mai astept,Stomff!
danab
marți, 19 iulie 2016
O poezie deosebit de frumoasa, cuvintele parca ar curge.
estera
marți, 19 iulie 2016
Sensibilă ,plăcut impresionată!
Banu.Mircea
marți, 19 iulie 2016
Frumosul din frumos se plămădeşte,
În fiecare dintre noi sălăsluieşte
Un singur praf din stelele din cer...
Încearcă, chiar de eşti suflet stingher,
Să îți găseşti în locul cel de taină
Frumosul...şi îți schimbă a ta haină
Pe care o porți zilnic, prăfuită
De răul ce te duce în ispită!
Lasă, dar, ca să strălucească
În suflet, frumusețea, că-i cerească!
Mulțumesc,Andrei! Starea de spirit pe care ai creat-o cu versurile tale e desprinsă din cer! Cu drag,
Ina M.
luni, 18 iulie 2016
Ce aproape de noi este fericirea ! Dar cât suntem de orbi... ce frumoasă ar fi lumea dacă am învăța să trăim în lumină... Foarte frumoasă poezie, Andrei !
Cu drag,
mirimirela
luni, 18 iulie 2016
Frumos, Andrei! Viața e prea scurtă ca să o pierdem urându-ne! Felicitări pentru versurile frumos meșteșugite!
Nelu Preda
luni, 18 iulie 2016
Foarte frumos ! Timpul nu iartă pe nimeni, așa
că e bine „să trăim frumos această viață” ! Și fără măști...!
stefan doroftei doimaneanu
luni, 18 iulie 2016