Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: XXXIV

Muzica militară îți iese din piele ca sudoarea
după un marș forțat Simți universul în do major
pe jos Cărămizi de mizerie pentru templul măre
ției umane Cărturarii îți arată cerul înstelat al ra

Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea,
Pe care-o guşti la început din joacă,
Iar după ce a început să-ţi placă
Ajungi să nu te mai desparţi de ea.

Ești cea mai dulce alinare,
Cu tine-adorm și mă trezesc,
Fără subtila ta savoare,
Nici îngerii nu-mi mai zâmbesc.

Când a strigat Isus pe cruce

Când a strigat Isus pe cruce
În chinul morţii: ,,S-a sfârşit!”

- desprindere din brațele humei -
*dedicată lui C. A.*

Cum aş putea
Cum aş putea să-ţi spun?
Să încep aşa:
Primul sărut?

Nevroza

Îți scriu doamnă Nevroză de trei ori,
Rar mi se-ntâmplă să iubesc, apoi să mor,

Dimineaţă, într-o curte,
Unde viaţa spune multe
S-a trezit în rouă, iarba!
Un bondar îşi udă barba

Ploaia
Îmi azvârle toamna-n geam
Picuri reci și grei de ploaie
Ce mă-ndeamnă și m-atrag

Atâtea gări ne-au împărțit destinul,
pe lungi peroane rupte-n buzunare,
sub tălpile de șine a plâns chinul,
tot șchiopătând prin colbul ars în soare.

Dor...

O vară, o floare și un vis,
Un dor tăcut, un dor nestins.

Cu ochii negri, cu cap plecat,
te-ai dus încet, te-ai aplecat,
spre Golgota, în aval,
și ochii tăi s-au prins de cer,

Hristos a înviat!

Din starea de somnolenţă,
Şi-a letargiei-n greu păcat,

Stăteam întinsă pe spate,
Un spate îndrăgostit
de pământul dezgolit,
Și am ridicat mâna nebună

Motto
Pe-un picior de plai ,
Pe-o gură de rai, ................