Atâtea gări ne-au împărțit destinul,
pe lungi peroane rupte-n buzunare,
sub tălpile de șine a plâns chinul,
tot șchiopătând prin colbul ars în soare.
Năframe îmbarcate-n bolți de gânduri,
ștergeau tristețea de prin ochii goi,
târam neștiutori făclii sub scânduri,
arzând pustiul strâns sub pași de noi.
Ne risipea cu taine line drumul,
cârcei de gheață ne țipau prin glezne,
ne rezemam prin amintiri ca fumul,
mocnind sub vreascuri de iubiri perene.
Târziu de noi s-a risipit în zare,
strângând oceanul în mărgean de stele,
ne-au plâns ninsori pe umeri frig de floare,
străini de noi cerșind pe drum inele!
Autor Doina Bezea
vezi mai multe poezii de: Doina Bezea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ce frumos ! Felicitari !
carmenviorica
miercuri, 04 mai 2016
Mulțumesc frumos tuturor celor care mi-au acordat votul lor și celor care mi-au trecut pragul sufletului,citindu-mi poemele!Am văzut clasamentul și sunt mândră și recunoscătoare pentru dragul din sufletul vostru!
Doina Bezea (autor)
vineri, 22 aprilie 2016
Mulțumesc frumos pentru comentariu Gerra Orivera!Așa e cu inflexiunile poetice...
Te îmbrățișez cu drag și eu!
Doina Bezea (autor)
vineri, 22 aprilie 2016
Un poem care mi-a plăcut, și ca formă și ca fond! Mesaj, prozodie curată, esență, curgere lină! Un singur lucru aș avea de ”cârcotit”! Am o boală care mă aduce în zona cârceilor zilnic, uneori ore - și nu-s deloc de ghiață, ci-s ruguri! Arde carnea, ard creierii de încordare! :))) Da pun asta pe seama ”licențelor poetice”!
Cu drag
Gerra Orivera
joi, 21 aprilie 2016