Am ajuns precum Ovid în exil
La Pontul Euxin în surghiun
Sunt singur aici străin și umil
Plecat după traiul mai bun.
Prin valuri m-oi pierde de-acum
Pe-o barcă împins de-un destin
Să-mi caut prin ceață un drum
Pe mare plecat de la Pont-Euxin.
Am uitat de toate tristeţile mele
Și slobod să văd lumea largă
Ca-n visele de noapte rebele
Rătăcesc la-ntâmplare pe-o barcă.
E seară în mine şi nu mai e vreme
Să mă întorc iar acasă prin vis
Nu-i nimeni rămas să mă cheme
La Tomis pe răboj sunt proscris.
vezi mai multe poezii de: marin.mihalache