În casa-n care am intrat
Nu e nimica de purtat —
O pălărie grea de plumb,
Fularul din foi de porumb
Mănuși din fire lungi de lemn,
Ce se asortează cu-n joben,
Botinele cauciucate,
Cu tălpile din proaspăt lapte.
Mă uit și nu pot să pricep:
Unde-am ajuns și ce aștept?
De ce aici am poposit?
De ce-am plecat? De ce-am venit?
E casa mea sau e un vis?
De ce vorbesc? De ce-am scris?
Pe masă e un vin acrit,
Lâng-un măr de antracit.
Un vas cu flori din alge dulci,
Un peștișor cu mustăți lungi.
Răsare luna, verde-crud,
Plouă cu picuri dulci de dud.
Aș vrea să dorm, dar nu e pat.
De ce mai stau și n-am plecat?
E totul doar un nor de fum.
E gândul rău sau gândul bun?
vezi mai multe poezii de: Elyana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.