cântam la două mâini o sonată de Beethoven
pe zidul din fața noastră
se deschidea o scară flexibilă
a unui tempo pierdut
armonia emoțională fluctua notele
pe portativul speriat de tot ce e imprevizibil
rupeți partiturile
striga un copil de o mie de ani
alergând pe scara înaripată de jos în sus
de sus în jos
într-un balans amețitor
înțeles doar de noi
adina v.
12.02.2020
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.