Nimic nu poate fi mai trist
decât singurătatea;
nici măcar lacrima izvorâtă
din neliniștea dorului -
flacără vie
la marginea umbrei.
Cândva credeam că întunericul
este monstrul cel mai necruțător
care preface fiece clipă
într-un iepure înfricoșat.
Însă acum, când zâmbetul tău
îmi luminează cămările inimii,
singurătatea îmi pare
doar o blană de vulpe…
vezi mai multe poezii de: Vasile Toma
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.