Poveste de mai
În luna mai a început
Şi-n luna mai o să sfârşească,
Cu un surâs şi un sărut
Povestea ta, a mea, a noastră.
La început a fost mister
Şi setea de a ne cunoaşte,
Dar sentimentul efemer
S-a stins uşor, cam după Paşte,
Iar locul şoaptelor fierbinţi
Şi-a strângerii de după şolduri,
Le-au luat acuma nişte sfinţi,
Lipsiţi de dor şi de imbolduri.
Veneam acasă şi zâmbeam,
Chiar ziua de fusese neagră,
Pentru că amândoi ştiam
Că va urma o seară caldă.
Cu timpul însă mai comună
A devenit, pe zi, prezenţa
Şi chiar ţinîndu-ne de mână
Se observa, în fapt, absenţa.
Suntem de vină că o stea
S-a stins şi n-am făcut nimic.
Poate că totuşi merita
Să încercăm. Măcar un pic.
În luna mai a început
Şi-n luna mai o să sfârşească,
Cu un surâs şi un sărut
Povestea ta, a mea, a noastră…
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu