Păcat de codru că s-a dus,
Păcat de ramuri că s-au rupt,
Pacat că sub șenile au fost călcați
toți codrii falnici din poveste.
Păcat de noi, atât de slabi
Că n-am putut avea în grijă,
Pădurea vie și frumoasă.
Noi, mai sălbatici ca-nainte,
N-am fost în stare a pastra
Nici bolta verde-a codrilor,
Rămas-au numai cioturi scurte
Și frunze răvașite pe covor...
De ce-mi tăiata-ți voi și codrul și desişul
Voi, laşi cu suflete pătate
De ce-ați luat casa florilor retrase
Și-a sufletelor mici, nevinovate?
R.C.
vezi mai multe poezii de: RAHELA.CATALINA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.