Mi-e dor de tine, primăvară!
Știu că degrabă ai să vii
Să-mi bucuri sufletul meu gri,
Să pui culori în inima mea neagră,
De azi am să mă schimb în soare,
Să te privesc și mângâi zi de zi,
De dimineață, prin fereastra mare
Să te cuprind cu raze mii și mii.
Zile senine din trecut
Le simt, deși pe acolo n-am trecut
Revăd clădiri și arbori și miros,
Miros trecutul și frumosul timpului acel
Păcat de codru că s-a dus,
Păcat de ramuri că s-au rupt,
Pacat că sub șenile au fost călcați
toți codrii falnici din poveste.
Am așteptat atât și iarna
Azi, a venit.
Și-a așternut mantia albă,
Țesută cu mărgăritare,