Povestea mea! - M Horlaci
Poezie adăugată de: M Horlaci

    marți, 27 octombrie 2015

Povestea mea !

Mi-e greu să scriu povestea vieții mele,
Cu amintiri si fapte din trecut.
Au fost si bucurii, si clipe grele
Si alții se vor regăsi, poate, prin ele
Prin rândurile, ce le-am așternut.
Doar Dumnezeu a săvârsit minunea
M-a scos ca pe-un cărbune dintr-o vatră
Numai cu El e mai frumoasă lumea,
Când lumea este nouă dintr-o dată.

Când tot ce vezi în jur e-o altă stare
Si parcă totul este mai frumos,
Când poti privi mai sus în depărtare
Spre alte orizonturi călătoare
Atunci în fața ta este Hristos.
Nu-i altă bucurie mai măreață
Nu sunt de-ajuns cuvinte omenești,
Să stii că-n fiecare dimineață
Tu te trezești, trăind o altă viață
Gustând din bucuriile cerești.

Dar viața fără Domnul nu există
Si nu există pace fără El.
Păcate imi stăteau pe constiință
Eram un suflet rătăcit fără voință
Si-ademenit de pofte fel de fel.
Mi se părea că totul este-o glumă
Dar m-am trezit încet, într-un cosmar,
Unde speranța a-nceput s-apună
Si soarele era ascuns după furtună
Când toată existența mea, era-n zadar.

Când nu primești iubire, nu-i iubire,
Nu esti mai mult decât, argat la porci,
Si vezi în omenii din jur doar amăgire
Si doar un gând în minte parcă-ți vine
În casa ta să nu te mai întorci.
Dar oamenii sunt oameni te doboară
Iar asta mai tarziu am înțeles,
O lume decăzută si murdară
Si-un Lucifer ce-n taină o coboară
În universul vieții fără sens.

Un păcătos, un păcătos cu Datini
Asa eram când m-a găsit Isus,
Si viata mea era cuprinsă-n patimi
Si multe zile am petrecut în lacrimi
Să aflu pentru mine un răspuns.
Dar cine să-mi cunoască frământarea
Când numai Domnul stie ce gândim,
Chiar dacă-atât de-nvolburată era marea
Si-n mintea mea numai vedeam salvarea
Eu totuși am zărit un chip...Divin.

Si când pe bancă ascultam cuvântul
Privirea Lui se contura mai clar,
În urmă rămânea uitat trecutul
Prin sângele iertării începutul
O nouă viață fără de hotar.
În bucurii ce nu pot fii ascunse
Ce stări înalțătoare am găsit,
Când am lăsat păcatele la cruce
Si am plecat spre cerul care duce
La Domnul care-atâta ne-a iubit.

O nouă zi o nouă dimineață
Asa povestea mea a început,
Si am în El deplină siguranță
Cu dragoste, credință si speranță
Că El salvează sufletul căzut.

De Mitică Horlaci.

La cererea unor, Confrați, am hotărât să readuc pe pagina unele poezii mai vechi.



vezi mai multe poezii de: M Horlaci




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc Confrate !

Fii binecuvântat !
M Horlaci (autor)
duminică, 24 ianuarie 2016


Cu siguranta ca prin tine
Domnul lucreaza foarte bine
Esti om lasat pe-acest pamant...Aminte sa ne-aduca,de lucruri ce departe sunt!
Gustavo El
sâmbătă, 23 ianuarie 2016


Vă multumesc din suflet, chiar dacă o fac mai târziu.

Pentru mine sunteți importanți si vă asigur de toată admirația si respectau meu !

Cu drag !
M Horlaci (autor)
miercuri, 13 ianuarie 2016


Tare mult ma bucur pentru aceasta repostare, imi aduc aminte ca am citit-o si la vremea la care ai postat-o prima data. Impresionant mesaj, iar tu faci ca acesta sa imbrace o forma poetica demna de toata admiratia!
andreionthepoetry
miercuri, 28 octombrie 2015


Felicitari pentru aceasta poezie,deosebit de frumoasa,cu mult drag,
Banu.Mircea
miercuri, 28 octombrie 2015


Intoarcerea la poezia crestina e placuta inimii mele. Mereu frumos , mereu inaltator mesaj. Multumesc
stomff
miercuri, 28 octombrie 2015


Dragă Mitică, m a topit această poezie. .. te a găsit pentru că și tu ai răspuns chemării Lui ...și te a binecuvântat dacă ți a dat și acest minunat dar pe care îl împarți cu noi.
Cu drag,
mirimirela
marți, 27 octombrie 2015