Pagini uitate în lume,
Nopţi scăldate în spume,
Mâini împletite şi frunţi lipite
Şoapte grăite şi buze frământate.
E o poveste care a încetat
Să vorbească, un rând care
Nu mai scrie, o albastră floare
Care nu se mai rupe, un uitat
Poet care nu poate mărturisi
Dragostea care a frânt aripile morţii
Care a zguduit seculare nopţi
Şi a înlănţuit malefice pasiuni.
Este povestea noastră...
Din volumul Pietre si Inimi din anul 2015
vezi mai multe poezii de: Alexandru Cristian