povestea noastră, încă
purtată e de vânt
în linistea adâncă
si-n brazda de pământ
a vieții frământare
ne macină cumplit
e azi o depărtare
si mâine un sfârsit
dar existăm în toate
grăbim un viitor
cu minți debusolate
ne avântăm în zbor
iluzia renaste
o clipă si atât
a vieții frământare
se stinge în mormânt
din negură si ceață
nimic n-am adunat
decât o dimineață
când noi am existat.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.