Au fost demult, tare demult,
Au fost ca niciodată
Povești ce stam să le ascult
De fiecare dată!
Chiar și moș Ene asculta
Când povestea bunicul!
În sobă focul se-alinta
De forfotea ibricul!
Și câți viteji nu se luptau
Pentru o Cosânzeană!
Doar ochii mei se închideau
Răpuși de câte-o geană.
Veneau în zbor, pe-aripi de zei
Lovind cu buzdugane,
Culcându-i la pământ pe zmei,
Prinzându-i în capcane!
Și-apoi mulțime de-aventuri
De-a lui bădița Creangă,
Cu ale lui cimilituri
La inimă să-ți meargă!
Multe erau poveștile
Cu feți frumoși și zâne!
Le ascultau și cloștile
În nopțile senine!
vezi mai multe poezii de: CTN
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
mirimirela, stomff, danab, Lorin, vă mulțumesc tuturor pentru popasul și gândurile minunate!
CTN (autor)
vineri, 25 martie 2016
Totdeauna vă citesc cu multă plăcere poeziiile.
Lorin
luni, 21 martie 2016
frumoasa poezia ta...
danab
luni, 21 martie 2016
Nu stiu altii cum sunt dar eu ,cand aud vorbindu-se despre povesti , despre Creanga ... simt ca timpul nu a trecut si ma simt mai ales copil, un vesnic pui de om indragostit de basmele romanilor si nu numai. Cu drag semn de lectura
stomff
luni, 21 martie 2016
Foarte frumoasă , dar mai vreau ! Frumos este și să păstrăm în inimile noastre copilăria.
mirimirela
duminică, 20 martie 2016