am adormit pe banca propriei minţi
aşteptându-te
la picioare vorbeau duhuri de ierburi gri
şi bâiguiau esperanto
nişte flori de nu mă uita deloc
am visat că mă nasc din greu
amintire
locuiam pieptul tău
cu chiria cuvintelor rotunjite
plata la zi - şi-un umăr drag
bonus
un sărut
m-a dat afară din vis când erai
şi eram
pe treptele dimineţii întreb
ai fost
unde eşti?
scâncesc simptomatic
deschid ferestrele spre pustiu
cred că nu mai respir…
-------------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
vezi mai multe poezii de: ZIFRUMOASA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Foarte frumos asezi cuvintele penrua crea imagini minunate.
stomff
vineri, 26 iunie 2015