Esența
A fost un timp de neoprit
când ochii-n luciu s-au oprit,
fixând prin toate marea
curtoazie a inimii, caniculă,
deloc târzie,
cu violete izuri de-nălțimi de căutare.
Ne-am întâlnit în lung și-n lat, în sărutare,
în nechezatul cailor, la drum întins.
Din cotitură, poarta s-a deschis
până la ape, la-nnoptări uitate.
Am fost în pribegie prin cetate.
Cuvintele, ca-n cafenea, s-au așezat,
și toate dorurile, în poem, și-au depănat.
Se-mpuținează timpul de răvaș în veșnicie.
Rămânem doar cu ce e-n suflet poezie.
(12.06.2024-Iulia Dragomir)
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.