Cu-aceeași grație va curge Clipa
Și prin furtuni, și prin lumină roz,
Cu-același vânt, prin iarbă sau moloz,
Își va doini cu frenezie pripa.
Năluca ei cu pasul invizibil,
Trecând prin infinite căutări,
Va zăbovi pe lungile cărări
Din viața mea. Atât de previzibil!
Îmi cere s-o lovesc, ca ea să-mi cânte
Sub masca unui ne-nțeles fetiș...
De parcă sufletul mi-ar fi pietriș,
Iar aripile minții mele, frânte.
Eu mi-am amanetat pe trei păduri
Cătușele și-alicele din cnut,
Ea a făcut comerț, cât a putut,
Pe pragul unui târg cu vechituri.
Destul e viața pacoste și fiară,
Să ne-mbătăm cu cel din urmă strop
Din supraplinul unui lung potop,
Ce mi-a cântat în strună cu o gheară.
Nu voi lovi, trișa și nici distruge
O Clipă-n care voi pleca să cern
Blestemul previzibil din infern.
Dar ea cu-aceeași grație va curge...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Este perfectă "radiografia" poeziei mele. Vă mulțumesc și eu!
Manuela Munteanu (autor)
sâmbătă, 03 mai 2025
„Previzibil” este o poezie despre trecerea timpului și despre cum viața curge mereu, cu bune și cu rele, fără să țină cont de ce simțim. Clipa pare frumoasă, dar adesea ascunde durere. Autoarea nu o judecă, ci o acceptă așa cum este, chiar dacă o doare. E un poem despre demnitate, despre lupta interioară și despre refuzul de a răni, chiar atunci când suferi. Mulțumesc!
Andreimocanu1
sâmbătă, 03 mai 2025
„Previzibil” este o poezie despre trecerea timpului și despre cum viața curge mereu, cu bune și cu rele, fără să țină cont de ce simțim. Clipa pare frumoasă, dar adesea ascunde durere. Autoarea nu o judecă, ci o acceptă așa cum este, chiar dacă o doare. E un poem despre demnitate, despre lupta interioară și despre refuzul de a răni, chiar atunci când suferi. Mulțumesc!
Andreimocanu1
sâmbătă, 03 mai 2025
„Previzibil” este o poezie despre trecerea timpului și despre cum viața curge mereu, cu bune și cu rele, fără să țină cont de ce simțim. Clipa pare frumoasă, dar adesea ascunde durere. Autoarea nu o judecă, ci o acceptă așa cum este, chiar dacă o doare. E un poem despre demnitate, despre lupta interioară și despre refuzul de a răni, chiar atunci când suferi. Mulțumesc!
Andreimocanu1
sâmbătă, 03 mai 2025