Cartea nopților albastre.
Prezent continuu
Îmi pun speranţele în păr,
lumina o-mpletesc cu cerul,
las liber, către nori misterul,
te-aştept în albul florilor de măr.
Întorc clepsidra, să-mi rămâi
într-un prezent continuu, blând,
pe margine de stele stând,
parfumul florii de lămâi.
Şi cum se scurge-ntors nisipul,
la margine de vis din noapte,
se-aud cuvinte-n calde şoapte,
ce-mi luminează magic chipul.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ţi-o datorez, ca de altfel toate poeziile mele de dragoste. Multumesc frumos pentru comentariul tău deosebit!
sorina (autor)
vineri, 22 februarie 2019
Foarte multă delicatețe în poezia ta, Sorina!
Greu de ales între ”albul florilor de măr” și ”parfumul florii de lămâi”, în jertfa naturii pe altarul celor două simțuri, pe care scurgerea timpului nu le poate estompa, tocmai prin grija ta de a prelungi la nesfârșit momentul trăit cu intensitatea dorinței, prin întoarcerea clepsidrei. Încercare de altfel sortită eșecului pentru că, nu-i așa, clepsidra nu e timpul, ci instrumentul mundan de constatare a trecerii lui inexorabile. Dar, soluția aleasă, de implicare a simțurilor, prin intensificarea trăirii momentului, aduce acel”carpe diem” la valoarea unui continuu prezent! Felicitări, poezia curge delicat și senzual, imaculată ca floarea de măr și parfumată ca floarea de lămâi!
nicu hăloiu
joi, 21 februarie 2019