Ai dreptate!
Chemarea aceasta e ca o călătorie în Tibet,
în care ne-am regăsit îndoiala și lumina
camuflând în tăcere izvoare mitice.
Mă vei găsi în absența lividelor, sterilelor clipe,
la fel ca în prezența îngerească
a muzicii
care bate ritmul vieții în biserică pentru chemarea la rugăciune.
Mă vei găsi în cuvintele care mișcă universul,
amintiri sau umblări cântătoare, capturi ale sufletului în mișcare,
tatuaj pe pielea vremii,
cu mâinile ținând între degete fericirea,
așa cum se țin pentru trecerea fără de opreliști palmele Domnului.
Mă vei găsi în aerul pe care îl respiri, bucurându-te că suntem.
Aș multiplica în sclipiri sipetul comorilor,
să intri fascinat pe porțile raiului
care lasă camelotul
să îi vândă la prețul înălțării podul de granit al credinței .(9.02.2025- Iulia Dragomir)
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.