Dimineața, într-un an,
M-a'mbătat lumină nouă;
Ca v r ă j i t, parc-așteptam
O minune-n stropi de rouă...
Zi de zi și an de an...
Printre flori în risipire,
M-a mângâiat cu alean
Și m-a scăldat în iubire...
Când flori cădeau rânduri, rânduri
Din tei, ca ecou de ș o a p t e,,,
Urmăream, căzut pe gânduri,
Trenul ce-o ducea în noapte :::
..........................................
În zile triste, spre seară,
Lângă teiul desfrunzit ,
Mai aștept în vechea gară
Trenul ce n-a mai sosit !?.
Prin ce gară, în ce vreme,
Acel t r e n o fi trecând?
– Primăvară, prea devreme,
Mi-ai rămas numai în gând !
vezi mai multe poezii de: George Anitescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.