Primăvara-n rochie roz stă în palidul cais,
Ne clipește drăgălaș de când ochii i-a deschis.
Genele, cârlig de muze, cresc prin miile de frunze,
Prinde câte-un pui de cuc pe-o ramură de nuc
Și-l învață să ne spună numele de nou-născut.
Primăvara asta roz râde dulce către soare;
Când privești mai insistent, îi vezi buzele în zare.
Gândăceii o salută, respectuoși și răbdători —
E natura ce se-mbracă ca un om de sărbători.
Albinuțele aleargă printre flori, cântând cu zumzet,
Norii au și ei o tobă și trimit spre noi un tunet.
Rozul a pălit aseară și virează-ncet în verde,
Primăvara-și strânge rochia și pe câmpul larg se pierde.
vezi mai multe poezii de: Elyana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.