Plămânul pământesc respiră-n pace,
Eliberat de alba apăsare.
Îşi duce iarna vechile cojoace,
Spre alte zări din lumea asta mare.
Aburi firavi se-nalţă către zare,
Semn că-s urnite sevele. Asudă
Seminţele ascunse de brăzdare
Şi cresc, pentru ţărani să fie trudă.
Doar vânturile-adie grijulii,
Să nu doboare florile din ramuri,
Ţesute ca baticuri colilii
Şi mişcă-ncet perdelele la geamuri.
Suavul tril e imn de regăsire,
Adus pentru a vieții primenire.
Volumul PASTELURI CAPTIVE (în sonet)
Editura CORESI, iunie 2026
Partea I. GENEZĂ
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.