Îmi complic iar existenta
Căutându-mi chintesența-
Filosofez doar nebunii,
Kilograme-ntregi de poezii.
Ironic sau neironic,
Drumul mi-e mereu deschis
Și vă spun nu! Nu-i un vis,
Un poet e-n slove vornic.
Cum o candelă târzie
Se-mpletește-n aurie
Stea nemărginită
Așa și dragostea-mi nedefinită
În cuvinte se-nfiripă.
Că-s de-amor sau de tristețe,
Poemele renasc noblețe-
Arta cuvântului respiră
Veacul vecilor cântat în liră.
Mereu cuprins de deznădejdi de ești,
Viața sfântă n-o uita-
Asta este taina mea:
Prin cuvânt te mântuiești.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.