După infinite clipe ce-au trecut sub soare, lună,
Pașii poartă gânduri mute ce strâng amintiri cunună,
Ei zdrobesc fire de iarbă arse- în vara prea fierbinte
Și mă poartă spre pădurea de salcâm ce- o am în minte...
Ce copaci bătrâni și uscați văd în fața mea, Stăpâne?
Unde sunt salcâmii- înalți, verzi și umbroși, îmi poți a-mi spune?
Doar un vânt tânguitor îmi șoptește prea fierbinte:
De pădurea muribundă nu- întreba, să iei aminte!
Ochii lăcrimând privesc la salcâmii în prag de moarte
Și în suflet oglindesc amintirea lor, departe,
În copilăria mea când sub frunze de smarald
Mă opream în iarba - înaltă, în răcoare să mă scald!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.